Curcubeu în Amstel Gold Race. Campionul mondial Michal Kwiatkowski a câștigat cea mai importantă cursă de o zi din Olanda. Australianul „Bling” Matthews a ratat cu poarta goală!

Campionul mondial Michal Kwiatkowski (Etixx-Quick Step) a devenit al patrulea rutier care câștigă Amstel Gold Race în tunica cu steagul în culorile curcubeului, după Merckx, Raas și Hinault. Polonezul de 24 de ani a revenit spectaculos după ce a fost distanțat pe Cauberg și i-a învins la sprint pe Alejandro Valverde (Movistar) și Michael Matthews (Orica-GreenEdge). Marele favorit, Philippe Gilbert (BMC) nu a venit decât pe 10

258 de kilometri și 34 de dealuri. Dintre care de patru ori Cauberg, dealul care a găzduit și finalul Campionatului Mondial din 2012. Un deal de 800 de metri, cu o pantă medie de 12%, în care șoseaua este destul de largă încât să permită atacuri pe ambele părți. Asta a făcut și Philippe Gilbert în ediția de anul trecut, când a profitat de atacul coechipierului Samuel Sanchez și i-a surprins pe adversarii care se luaseră după iberic. A fost a treia victorie pentru belgianul de la BMC. Însă spectatorii nu s-au plictisit nici măcar o secundă de cea mai importantă cursă de o zi care are loc în Olanda. Aproape un milion de fani au venit pe străzile care au găzduit Amstel Gold Race, o cursă de poveste, una dintre cele mai „tinere” clasice din calendarul profesionist, dar care nu se ridică la nivelul spectaculozității din Turul Flandrei, Paris-Roubaix sau Liege-Bastogne-Liege decât prin peisajele superbe.

Liniște până cu 50 de kilometri înainte de final

Așa cum era de așteptat, evadarea s-a format repede, încă de pe primele coline proaspăt inverzite. Laurens De Vreese (Astana), Jan Polanc (Lampre), Timo Roosen (LottoNL-Jumbo), Linus Gerdemann (Cult Energy), Johann Van Van Zyl (MTN-Qhubeka) și Mike Terpstra (Team Roompot) au fost cei cărora plutonul le-a dat bilete de voie în startul cursei să plece în frunte, iar avantajul a crescut și la 10 minute, pe fondul acalmiei din fruntea grupului masiv de rutieri. Dar era aproape clar că niciunul dintre ei nu are șanse la victorie, chiar dacă De Vreese a avut rezultate decente în această primăvară, cu un loc 17 în Turul Flandrei și cu un loc 24 în Paris-Roubaix.

What’s the car doing there… #AGR2015 pic.twitter.com/XYEK7jNw5X

— Tanja (@bambula) April 19, 2015

Enganchón en la parte trasera con Roy Curvers y Reynés implicados. #AGR2015 pic.twitter.com/3VQrtYQkLT

— SubiendoPuertos (@SubiendoPuertos) April 19, 2015

Treptat, dar sigur, avantajul a scăzut constant, semn clar că victoria urmă să se decidă din nou pe Cauberg, chiar dacă parcursul s-a schimbat în ultimii ani, finalul fiind mutat cu aproape doi kilometri după vârful dealului. Dar chiar și în aceste condiții, spiritele au început să se încingă cu 50 de kilometri înainte de final, chiar înainte de Gulperberg, un deal de 1200 de metri, cu o pantă medie de 10%. Mai întâi, fruntașii din pluton au trebuit să se ferească de o mașină care circula din sens opus. Imediat după atacarea primelor pante ale Gulperberg, dificultatea acestora a fost prea mult pentru unii rutieri care au trebuit să pună piciorul jos! De aici până la o îmbrânceală între Roy Curvers (Giant-Alpecin) și Vicente Mimo Reyes (IAM Cycling) nu a fost decât un pas. 

Kelderman en chasse patate pic.twitter.com/jmXoNtri50

— the Inner Ring (@inrng) April 19, 2015

Cei doi s-au liniștit repede, iar atenția s-a mutat din nou în fruntea plutonului. Unde cu 35 de kilometri înainte de final s-a format una dintre cele mai interesante evadări din ultimii ani din Amstel Gold Race. David Tanner (IAM Cycling), Simon Clarke (Orica-GreenEdge), Tony Martin (Etixx-Quick Step), Damiano Caruso (BMC), Diego Rosa (Astana), Vincenzo Nibali (Astana), Alex Howes (Garmin-Cannondale) și Wilco Kelderman (Team LottoNL-Jumbo). Doar că olandezul Kelderman, favoritul local și omul care reprezenta cea mai populară echipă din Olanda, a negociat greșit un viraj și a ajuns direct în câmp, unde s-a mulțumit să „are” pământul. În frunte, însă, distanța a început să crească, iar prezența unor rutieri buni de contratimp a dus avantajul fugarilor la 49 de secunde!

La trenă au intrat, însă, BMC și Movistar, echipele celor doi mari favoriți: Philippe Gilbert și Alejandro Valverde. Iar după penultima trecere peste Cauberg, diferența a scăzut la doar 11 secunde, contactul vizual între fugari și pluton fiind, practic, semnalul că victoria se va decide între marii favoriți. Pentru ultimii 15 kilometri, în frunte a rămas doar Clarke, dar australianul, cel mai bun cățărător din Vuelta 2013, n-a rezistat foarte mult! Iar pe ultima trecere pe Cauberg, plutonul a fost compact. Însă de data asta, atacul lui Philippe Gilbert, dat an de an în același punct, n-a putut să facă vreo daună.

The moment @michalkwiatek won @Amstelgoldrace. #AmstelGoldRace pic.twitter.com/ofrtCXmQuH

— daniel (@cyclingreporter) April 19, 2015

Sprintul lui Kwiatkowski, decisiv în final

Singurul rutier care a rezistat atacului a fost, surprinzător, Michael Matthews (Orica-GreenEdge). Sprinterul australian a confirmat trendul pe care a intrat ciclismul în acest moment, cu rutieri rapizi care se descurcă excelent și în clasice. Însă Gilbert și-a dat seama că nu are nicio șansă dacă ajunge cu Matthews la final și, astfel, n-a tras absolut deloc. Grupul favoriților a venit imediat, iar victoria s-a dat la un sprint între 10-12 rutieri. Și, surpriză! Cu forțele la minimum, Matthews nu a mai rezistat și a fost depășit clar. Victorios? Michal Kwiatkowski (Etixx-Quick Step), la prima victorie cu adevărat importantă în tricoul de campion mondial. Polonezul de 24 de ani s-a impus fără mari emoții, după o cursă tactică excelentă, în care nu a forțat și a ajuns la final cu rezervorul plin, devenind, astfel, al patrulea campion mondial en-titre care câștigă Amstel Gold Race, după Eddy Merckx, Jan Raas și Bernard Hinault. 

El top 10 de la Amstel Gold Race #AGR2015 pic.twitter.com/VEqgXtc5jd

— Goga Ruiz-Sandoval (@BiciGoga) April 19, 2015